Specialiştii ne sfătuiesc ce să facem pentru a crea o minunată prietenie “în şase labe”. O legătură care rezistă la gelozii şi… alergii se poate forma din primele săptămâni
Un nou-născut în acelaşi apartament cu pisica sau câinele familiei constituie oare o convieţuire “cu riscuri”? Dimpotrivă! Rareori convieţuirea unui nou-născut cu un animal domestic comportă probleme, aşadar nu există niciun motiv pentru care animalul, care este deja în casă, să fie îndepărtat. Prezenţa unui puiuţ cu patru labe nu afectează echilibrul unei familii care se măreşte şi în care acest animal îşi are un loc bine definit. Mai degrabă, evita să mai iau unul în lunile de după naşterea copilului.”
Westie si copilul / Youtube playlist
Şi aceasta e mai mult o chestiune de bun simţ decât o problemă medicală: venirea pe lume a unui copil constrânge cuplul să-şi schimbe programul şi modul de viaţă. N-ar fi bine să-şi asume o sarcină dublă, să se afle în situaţia de a creşte doi pui, în loc de unul. Deci, ar fi mult mai indicat să aştepte puţin, până când copilul îşi dobândeşte o minimă autonomie, de exemplu, până învaţă să meargă.
MULT MAI MULT DECÂT TOVARĂŞI DE JOACĂ
Convieţuirea cu un animal de casă nu este numai normală, ci de-a dreptul benefică. Nu există nimic mai liniştitor pentru copii decât un pisoiaş care toarce lângă ei.
Un alt aspect semnificativ al coexistenţei copiilor cu animalele este acela al socializării şi responsabilizării. Cine vine pe lume, având ca “frate” un câine sau o pisică, învaţă să nu-i fie frică de animale, să le respecte, să înţeleagă că există şi alte forme de viaţă sau sensibilitate. Şi nu numai atât: chiar şi organismul beneficiază, deoarece viaţa în contact zilnic cu un animal îl face pe micuţ mai puternic şi mai protejat, permiţându-i să-şi dezvolte mai repede mecanismele de apărare împotriva alergiilor.
BEBELUŞUL RISCĂ SĂ SE ÎMBOLNĂVEASCĂ? NICI VORBĂ!
Un câine sau o pisică într-o stare bună de sănătate nu prezintă niciun risc pentru membrii familiei şi nici pentru nou-născuţi. Important este ca animalul de companie să fie consultat periodic de către medicul veterinar. Această opinie este împărtăşită în primul rând de veterinari, care subliniază importanţa vizitelor periodice şi a prevenţiei, care trebuie de altfel să constituie o regulă, independent de prezenţa copiilor. Medicii veterinari aprobă întru-totul o convieţuire paşnică între puii cu două şi patru labe. Dacă i se face o profilaxie antiparazitară, animalul domestic nu creează probleme infecţioase. Nici sensibilitatea la alte forme de alergie, ca de exemplu la graminee, nu este un motiv suficient de a renunţa la animalele domestice, sau, dacă sunt deja în casă, de a-i convinge pe proprietari să scape de ele. De altfel, e mult mai uşor să devii alergic la acarienii din praf. Iar pe aceştia e imposibil să-i elimini total.
CUM SĂ CREEZI SENTIMENTUL ADECVAT
Una din temerile răspândite la proaspeţii părinţi e că animalul îi poate face rău bebeluşului. Nu e un risc adevărat, cu condiţia ca de la început să se stabilească raporturi corecte. Nu se poate nega că venirea pe lume a unui copil aduce schimbări în viaţa de familie şi de cuplu, dar şi în cea a “blănoşilor”, care s-au bucurat până atunci de toată atenţia stăpânilor. Aşa că nu e nimic ciudat dacă Pisi sau Cuţu reacţionează la apariţia nou-născutului având sentimente “umane”, ca gelozia, manifestată la început prin refuzul mâncării sau mici necazuri, cum ar fi zgâriatul sau rosul uşilor sau mobilei. E suficientă un pic de abilitate pentru a restabili echilibrul în familie. Părinţii au un dublu obiectiv: să-l ferească pe bebeluş de eventuatele comportamente violente ale câinelui sau pisicii şi să evite ca animalul de companie să se simtă neglijat, căci riscă să facă forme de anxietate sau… depresie. Iată, deci, în cele două casete din acest articol, despre cum poţi “educa” cel mai bine un câine sau o pisică, la sosirea în casă a unui alt pui.
Un prieten cu “gheare”
- Aşterneţi în colţurile din camera bebeluşului mai multe culcuşuri unde să se aşeze pisica, ca alternativă la leagăn, care constituie pentru ea o atracţie irezistibilă.
- Nu te ocupa de pisică doar atunci când face nani bebeluşul, altfel animalul se va simţi în cele din urmă într-o competiţie cu micuţul. Mama şi tata pot îngriji cu schimbul “puii” din casă.
- Evită să alungi pisica de lângă bebeluş: un animal lipsit de agresivitate nu are niciun motiv să-i facă rău unui micuţ, dacă nu se simte “detronat” de el.
Primul său prieten credincios
- Lasă câinele să se apropie oricând de copil şi să-l miroase: spre deosebire de pisică, va încerca s-o facă cât mai curând posibil. Odată ce va descoperi că e vorba de ceva “normal”, va trece repede la alte activităţi.
- Nu te gândi la câine doar când doarme nou-născutul, ci ocupă-te de el şi în alte momente din zi, ca să nu se simtă neglijat.
- Roagă rudele care vin să-l vadă pe bebeluş să aducă un mic cadou şi pentru câine: un os de vită sau biscuiţi pentru câini, ca să nu se simtă ignorat.
- Când copilul începe să meargă, ai grijă să nu se apropie pe furiş de câine, dacă acesta mănâncă sau doarme. Şi nu-l lăsa niciodată singur cu câinii din curte, care au un instinct mai pronunţat de apărare a teritoriului.
Un articol preluat de pe: maternitate.ro
