West Highland White Terrierul (Westie – terrierul alb vest scoțian) este membru al grupului de terrieri și este folosit pe post de câine de companie, prezentări de dresaj și la expoziție.
Durata de viață a unui Westie este de 13-14 ani iar numărul de pui poate fi de trei patru cățeluși.
Descriere:
Are o blană zburlită, frumoasă, nasul în formă de buton și urechi mici ridicate dau acestei rase o imagine drăguță și răsfățată. Corpul este compact, iar capul are forma celui de vulpe. Blana, totuși, este particularitatea lor: o blană dublă, stratul exterior fiind drept cu păr tare, subpărul fiind moale și abundent. Mișcarea este liberă, dreaptă și ușoară. Înălțimea la femelă între minim 25 cm și maxim 28 cm, la mascul este la fel.
Greutate la femelă și mascul între 7 kg minimă și 10 kg maximă, înălțimea fiind de minim 25 cm și maxim 28 cm la ambele sexe.
West Highland White Terriers au un temperament foarte jucăuş. Sunt uşor de dresat, însă pot fi şi foarte încăpăţânaţi, trăsătură specifică Terrierilor. Sunt relativ prietenoşi faţă de străini şi se înţeleg de minune cu cei mici.
Sunt plini de viaţă, afectuoşi, însă pot fi şi foarte posesivi. Din fericire, nu simt nevoia de a-şi arăta supremaţia prin lupte, aşa că, de obicei, evită altercaţiile cu alţi câini. Însă, e nevoie de dresaj, pentru a-i învăţa să fie cumpătaţi. Adoră să alerge pisicile însă, dacă se recurge la cursuri de obedienţă, se poate rezolva uşor şi această problemă.
Robuşti, prietenoşi, îndrăzneţi şi surprinzători, câinii din rasa Westie adoră compania oamenilor şi a altor semeni. În ciuda taliei mici, pot fi buni câini de pază. Printre activităţile preferate menţionăm săpatul, lătratul fără motiv, de amuzament. Dacă va fi lăsat de capul său, va crede că este conducătorul familiei şi nu va ezita să se lupte cu alţi câini dacă va fi enervat.
E absolut necesar să ştie cine e stăpânul, în caz contrar veţi avea probleme cu muşcatul, mâncarea şi va ajunge distructiv pentru casa dvs. Foarte important: nu-l lăsaţi să dezvolte sindromul “Câinelui Mic”, adică îşi va impune controlul şi nu va mai asculta nici o comandă.
Sanatate:
Westie este în general un câine mic, rezistent, cu puține probleme specifice rasei. Unele exemplare au predispoziție la bolile de piele, surzenie, defecte congenital-metabolice ale ficatului, displazie epidermică, boala lui Krabbe, dislocari ale maxilarului.
Sunt câini ideali pentru traiul în apartament. Sunt foarte activi în interiorul casei şi nu absolut nevoie de o grădină unde să alerge. Însă au nevoie de plimbări zilnice. Pentru că sunt activi, au nevoie de timp dedicat jocurilor. Orice câine care nu iese cel puţin odată pe zi la plimbat, e predispus la probleme de comportament, probleme care nu sunt uşor de rezolvat.
Istoric:
West Highland White Terrier au fost crescuți pentru vânătoarea de vidre, vulpi și animale dăunătoare. Își împarte strămoșii cu Scottish, Cairn și Dandie Dinmont terrierii. Din lotul de terrieri cu părul tare din Scoția, puii albi au fost selectați pentru a forma această rasă. Scrierile arată că regele James I al Angliei în anii 1620 a cerut câțiva cățeluși albi urecheați din Argyleshire, Scoția, aceștia putând fi Westies! Col Malcom din Poltalloch, Argyleshire și-a țintit și omorât accidental terrierul său favorit (care era de culoare închisă) și s-a hotărât de atunci să aibă numai câini albi. El ar putea fi cel care a format rasa Westie care însă pe vremea aceea se numea Poltalloch Terrier. Moșia ducelui de Argyll’s din Dumbartonshire a fost numită Roseneath și, în secolul al 19 lea, Westie erau cunoscuți drept Roseneath Terrieri în onoarea patronajului și interesului său. La primele expoziții canine la sfârșitul anilor 1800 erau cunoscuți ca White Scottish terrier (terrierul alb scoțian) până în 1904 când au fost clasificați sub numele de West Highland White Terrier (terrierul alb scoțian vestic). Westie este un câine inteligent dar poate fi întrucâtva neascultător așa că rămâneți constant în ceea ce privește dresajul său.
Caracteristici de expoziție:
Toată pigmentația trebuie să fie neagră. Capetele lor trebuie să fie ușor boltite cu un stop distinct. Dinții trebuie să fie mari în raport cu mărimea câinelui, cu o mușcătură în formă de foarfecă regulată. Ochii, de mărime medie și cât mai întunecați posibil. Urechile lor trebuie să fie mici, îndreptate în sus, și purtate ferm, acoperite cu păr scurt și neted. Gâtul trebuie să fie musculos și suficient de lung contopindu-se între umerii frumos înclinați. Corpul trebuie să fie compact cu o spinare dreaptă. Picioarele din față trebuie să fie scurte, musculoase și drepte. Picioarele posterioare sunt scurte, musculoase și viguroase. Talpa picioarelor anterioare va fi mai mare decât cea posterioară, rotundă, puternică și captușită des și acoperită cu păr scurt și aspru. Talpa picioarelor posterioare va fi mai mică și căptușită des. Coada trebuie să fie lunguiață, cât mai dreaptă posibil fără coamă și purtată vesel. Sub nici o formă nu va fi scurtă.